Brad Pitt si Sean Penn reconstituie Arborele vietii

Regie: Terrence Malick

Actori: Brad Pitt, Sean Penn, Jessica Chastain, Tye Sheridan, Fiona Shaw

Titlu original: The Tree of Life

Marele castigator al editiei de anul acesta a Festivalului International de Film de la Cannes, Arborele vietii/ The Tree of Life este un film foarte solicitant, greu de digerat, dar care merita tot efortul, rasplatindu-va rabdarea de la prima pana la ultima secunda de vizionare. Regizat de Terrence Malick, superbul film reprezinta munca edificatoare si perspectiva vizionara geniala despre povestea unui barbat chinuit de sechelele suferite in copilarie in cadrul unei familii mult prea dure. Pe masura ce acest om indrazneste sa constientizeze propriul loc dispensabil in Univers, filmul creioneaza cele mai indepartate si inimaginabile locuri geologice si timpuri stelare, ajungand pana la punctul de inceput al cosmosului printr-o simfonie de culori si imagini.

Un om intre oameni…

Sean Penn joaca rolul unui barbat de varsta a doua, cu o functie importanta intr-o mare companie, care se apropie vertiginos de o cadere nervoasa si se intoarce involuntar la anii copilariei sale. Pe atunci intreaga sa existenta era rezumata de un tata  (Brad Pitt) extrem de dur si rece care isi crestea copiii cu o mana de fier.

Mama lor (Jessica Chastain) era o femeie exagerat de credincioasa care nu le cere altceva copiilor decat sa urmeze cu sfintenie calea Domnului. Tatal lui nu voia decat sa il vada puternic. In momentul in care fratele sau mai mare moare ca soldat la varsta de doar 19 ani, durerea provocata copleseste intreaga familie devenid o rana fara vindecare. Personajul lui Sean Penn constientizeaza faptul ca in loc sa ne indepartam de momentele dureroase din trecutul nostru, ajungem sa le traim cu intensitate in momentul in care ne confruntam cu propria mortalitate.

Astfel suntem purtati inapoi intr-o copilarie rememorata cu frenezie, pana la momentul in care mama planteaza un arbore, despre care le povesteste copiilor sai ca va ajunge la maturitate mult dupa acestia, acesta devenind pilonul de sprijin pentru viitorul lor. In tot acest timp, tatal isi supravegheaza copiii ca un tiran, incercand sa ii forteze sa iubeasca muzica si sa fie cat mai puternici fizic, neavand nici urma de remuscare dupa ce ii loveste pentru poznele facute. Fara sa realizeze, acesta si-a educat copiii sa creada ca iubirea si frica reprezinta acelasi sentiment. E o performanta dureroasa care lasa cicatrici profunde in personalitatea unui copil.

Un om in Univers…

In tot acest timp, scene de o magnitudine impresionanta rupte din cosmos se aliniaza printre dramele acestei familii ca un corp strain, un fel de perspectiva alternativa in care traumele lor dispar din sfera umana si se transpun in noi forme spirituale de o magnitudine devastatoare. Sunt scantei vii ale unui univers fara sfarsit in care omul este nascut si distrus in mod repetat pana la infinit.

Urmarind Arborele vietii/ The Tree of Life ajungi sa constientizezi dimensiunea umana intr-un univers covarsitor in care durerea sufleteasca este importanta doar pentru cel care o simte. Existent omenirii este individual pasagera si general infinita.

Felul in care este construit filmul devine o unealta sigura de hipnotizare, care la final iti va pune serioase semne de intrabare asupra propriului destin. Intrebarea de la finalul filmului este cea pe care noi incercam sa evitam sa ne-o punem sau sa ii gasim un raspuns: De ce exista tot ce ne inconjoara? Fara un raspuns satisfacator, fara capacitatea intelectuala de a gasi un raspuns incontestrabil, mortalitatea ramane tinta finala si scopul existentei individuale. Filmul nu este pentru oricine, insa este o capodopera desavarsita.

Share and Enjoy:
  • Google Bookmarks
  • Facebook
  • MySpace
Comenteaza