Tekken – Jocul devine unealta razbunarii

Regie: Dwight H. Little

Actori: Gary Daniels, Luke Goss, Lateef Crowder

Titlu original: Tekken

Adaptarile dupa benzi desenate deja nu mai sunt o noutate pentru industria cinematografica. Cam in fiecare an ne asteptam la cel putin la un blockbuster de acest tip. Ei, daca reteta a functionat in cazul comics-urilor, de ce nu ar functiona si in ceea ce priveste adaptarile dupa jocuri video? Am avut „Street Fighter” cu Van Damme si o serie intreaga de filme inspirate de Mortal Kombat, cred ca era timpul si pentru o adaptare dupa celebrul joc al lui Namco, Tekken. Bine, filmul nu are un buget de blockbuster, insa reuseste sa vina cu acea doza de adrenalina si arte martiale care sa tina in suspans atat fanii filmelor de actiune, cat si pe cei care isi amintesc cu nostalgie de vremurile in care butonau de zor pe calculator sau pe consola.

Jin, un luptator rebel impotriva unei corporatii gigantice

Actiunea din „Tekken” are loc in anul 2039, dupa ce o serie de razboaie mondiale au transformat ordinea sociala pe care o cunoastem in haos si lupta pentru supravietuire. In aceasta lume post-apocaliptica, oamenii nu mai sunt condusi de guverne, ci de corporatii nemiloase. Cea mai puternica dintre acestea este Tekken Corporation, care controleaza America de Nord. Fondatorul si presedintele corporatiei, Heihachi Mishima, organizeaza turneul Iron Fist, o competitie la care participa cei mai buni luptatori din lume pentru glorie si bani.

Eroul filmului este Jin Kazama (interpretat de Jon Foo), un tanar care isi castiga traiul facand contrabanda pentru un grup de rebeli. Jin duce o viata plina de riscuri, soldatii Tekken fiind mereu pe urmele lui si incercand sa il elimine. Cu toate astea, nu da semne ca s-ar opri: Jin este un luptator desavarsit si de fiecare data reuseste sa scape. Tot ce stie despre artele martiale stie de la mama sa, o activista anti-Tekken convinsa, ale carei legaturi cu corporatia se vor dovedi a fi mai puternice decat ar fi crezut vreodata Jin. Viata lui Jin se schimba radical cand, intr-unul dintre raidurile Tekken impotriva insurgentilor din mahalaua Anvil, mama sa este ucisa. In acel moment, ura sa pentru corporatie capata proportii de nestapanit si se hotaraste sa face tot ce ii sta in putere pentru a ii razbuna moartea.

Singura metoda de a-si indeplini planul este insa si cea mai dificila: el trebuie sa se inscrie in turneul Iron Fist, acolo unde va fi prezent si Mishima, cel pe care il crede responsabil de moartea mamei sale. Problema e ca nu oricine se poate inscrie la Iron Fist Tournament. Jin trebuie sa infrunte intai un luptator experimentat si periculos in cadrul Open Call, o competitie locala care asigura accesul unui reprezentant al poporului la turneul cel mare. Chiar daca nimeni nu ii dadea nici o sansa, Jin ii surprinde pe toti cand, la finalul unei lupte foarte stranse, iese castigator. Steve Fox, un fost boxer care se ocupa de Open Call, il ia sub aripa sa si ii devine manager in cadrul Iron Fist.

Ajuns in inima lui Tekken City, Jin ii intalneste pe viitorii sai adversari, luptatori abili si necrutatori, pe care orice fan al jocului ii va recunoaste imediat: Eddy Gordo, Raven, Miguel Rojo, Anna si Nina Williams sau Yoshimitsu. Jin chiar se imprieteneste cu una dintre concurente, atragatoarea Christie Monteiro care, in ciuda trasaturilor delicate, este o luptatoare de calibru. Ulterior, aceasta prietenie sa va dovedi a fi o decizie mai mult decat inspirata, Christie ajutandu-l sa-si duca planul la bun sfarsit. In cadrul turneului, Jin trece prin lupte teribile, riscandu-si viata de fiecare data cand intra in ring. Pentru el insa ranile nu conteaza, setea de razbunare reusind sa il tina conectat la obiectivul sau principal: anihilarea liderului Tekken Corporation.

Lupte antrenante si decoruri intunecate

Primul lucru pentru care le sunt recunoscator producatorilor este ca au comprimat luptele si le-au oferit diversitate in asa fel incat sa nu devina repetitive si, implicit, plictisitoare. In al doilea rand, am apreciat modul in care au imbinat povestea lui Jin cu luptele propriu-zise, de altfel sarea si piperul unui astfel de film. Luptele in sine sunt destul de spectaculoase si antrenante, iar coregrafia lor este fluenta, chiar daca nu te dau pe spate de fiecare data.

Jocul actoricesc nu te lasa cu gura cascata, asa cum era de asteptat, insa sa fim seriosi: atentia ta este captata, in majoritatea timpului, de bataile din ring, de scenele de actiune din afara lui si de decoruri, care redau foarte bine atmosfera post-apocaliptica sumbra dintr-un teritoriu macinat de instabilitate si saracie. Am totusi o nemultumire legata de film (pentru ca de actori si de poveste nu am de ce sa ma iau, nu e genul acela de productie), si anume ca finalul este cam expeditiv, de parca au fost nevoiti sa mai taie din scene pentru a incadra filmul in 90 de minute. Dar, daca stau sa ma gandesc putin, mai bine asa decat sa se intinda fara sens si sa plictiseasca privitorul.