Un tramvai numit dorinta

streetcar-named-desireRegie: Elia Kazan

Actori: Vivien Leigh, Marlon Brando, Kim Hunter, Karl Malden

Titlu original: A Streetcar Named Desire

Cumpara DVD-ul de aici.

Trebuie sa recunosc, spre rusinea mea, ca nu am inteles prea bine filmul vazandu-l o singura data. Stiind ca acesta contine mai multe mesaje ce trebuie descifrate si intelese, am decis sa mai incerc si a doua oara.

Cu patru premii Oscar si inca opt nominalizari, Un tramvai numit dorinta (1951) a devenit unul dintre cele mai importante filme din cultura cinematografica americana. Adaptat dupa piesa de teatru omonima si considerat de o “importanta culturala semnificativa” de catre Biblioteca Congresului Statelor Unite ale Americii, filmul a fost selectionat spre conservare in Registrul National de Filme al Statelor Unite ale Americii.

Regizorul Elia Kazan a reusit sa transforme subiectul acestei pelicule intr-o capodopera, fiecare detaliu si persanaj fiind atat de bine construit incat iti da impresia ca citesti o carte. Bineinteles nici actorii nu sunt mai prejos, dovada certa constand in distinctiile primite de acestia la festivaluri internationale prestigioase ca: Premiile Oscar, BAFTA, Globul de Aur, Festivalul de la Venetia sau Premiile Criticilor de Film de la New York.

Vivien Leigh interpreteaza unul dintre personajele legendare ale teatrului american, motiv pentru care prestatia ei ridica multe pretentii atunci cand mergi in cinematograf sau introduci DVD-ul in aparat. Frumoasa si delicata actrita accepta acest rol in cel mai bun moment al vietii ei: casnicia cu Laurence Olivier mergea foarte bine, cei doi desfasurand foarte multe proiecte impreuna, iar boala de care suferea (tuberculoza) parea sa se retraga.

Actrita interpreteaza rolul lui Blanche DuBois, o profesoara de engleza, stilata si culta. Ajunsa in New Orleans, Blanche se urca intr-un tramvai numit Dorinta si ajunge in cartierul saracacios in care locuieste sora ei si in care avea sa perteaca mai multe luni. Nu numai imaginea unui cartier periferic si a unor oameni lipsiti de educatie o dezgusta pe femeie, dar si sotul surorii sale, Stanley (Marlon Brando), un barbat fara maniere, dar extrem de atragator.

Blanche nu intelege cum sora sa, Stella, accepta sa traiasca langa un barbat care “nu a trecut de Epoca de Piarta” si intr-o locuinta atat de mica si lipsita de comoditati. Cu toate acestea, ea insasi ajunge sa locuiasca acolo, intr-o camera minuscula si pe un pat tare si ingust. Atitudinea profesoarei intriga inca de la inceput, cand dezvaluie motivul pentru care a ajuns in casa surorii. Stanley nu crede nicio secunda ca femeia si-a dat demisia de la scoala pentru ca era prea surmenata si ca a pierdut averea familiei din cauza datoriilor. Insa Blanche nu renunta nici la poveste, nici la inganfarea cu care ii trateaza pe ceilalti.

Insa femeia trece printr-o faza de negare totala, din cauza dramei pe care ea insasi si-a cauzat-o. La inceput mi-a fost greu sa inteleg ce se intampla cu ea. Totusi, dupa o scena cutremuratoare in care ea intalneste un baiat si, impresionata de inocenta si tineretea lui, aceasta ii spune ca arata ca un print din basme si il saruta, am inteles motivul nefericirii ei. Trecuse de prima tinerete, era singura, isi irosise frumusetea petrecand cu straini bogati si acum nu reusea sa isi mai construiasca o familie. A crezut ca mutandu-se intr-un alt oras si mintind in legatura cu trecutul ei, ii poate asigura un nou inceput si o noua iubire.

Printre prietenii lui Stanley isi gaseste un pretendent in fata caruia reuseste sa-si creeze imaginea de domnisoara pura si cultivata, imbrobodindu-l sa o ia de sotie. Totusi, adevarul avea sa iasa la iveala, iar deznodamantul nu e deloc platuc pentru niciunul din pesronajele implicate.

Cel mai dureros a fost insa pentru Blanche. Ea ajunsese sa creada in realitatea pe care o crease cu minciunile ei, iar adevarul devine mult prea greu de suportat. Si-a pierdut tineretea, si-a pierdut frumusetea, iar strainii care obisnuiau sa-i faca tot felul de cadouri pretioase si sa-i ofere afectiune chiar si pentru o noapte nu mai exista. Acum e singura si nu e capabila sa-si infrunte drama, motiv pentru care isi pierde mintile.

Toate astea din cauza cumnatului care o forteaza prin acuzatii dureroase sa accepta ca amintit si ca intreaga ei imagine este o fantasma. Insa si el este pedepsit pentru mitocania, lipsa de discretie si de educatie de care da dovada pe toata perioada sederii lui Blanche in casa lui.

Un tramvai numit dorinta este o drama cutremuratoare despre greselile vietii, minciuni si familie, valabila si in prezent, iar finalul filmului gaseste un sfarsit potrivit pentru fiecare dintre personajele implicate.

Share and Enjoy:
  • Google Bookmarks
  • Facebook
  • MySpace
Comenteaza